Hans Mattis-Teutsch a fost un pictor, grafician, sculptor şi teoretician al artei a cărui creație s-a situat la confluenţa mişcărilor de avangardă europene (Ungaria, Germania) cu avangarda românească, fiind cel mai important artist brașovean din secolul al XX-lea. Acesta afirma că: „Artistul trebuie să creeze proporții noi, izvorâte din contemporaneitate; se impune crearea noului tip de om, purtător al umanității – nu din punct de vedere fizionomic, ci tipic. Fiecare epocă artistică şi-a făurit tipul său uman, proporția sa. (…) Eu lucrez la găsirea şi crearea noului tip de om”. După 1945 artistul „a văzut în regimul comunist debutul unei noi ere, apariția omului nou proclamat de avangardă…”. În 1950 a realizat Abataj, amplă compoziție realizată în spiritul realismului socialist, comandată de stat pentru exploatarea minieră a cărbunelui „Concordia” din comuna Vulcan (jud. Brașov) și destinată sălii de festivități a coloniei muncitorești „1 Mai”. Lucrarea indică eforturile lui Mattis-Teutsch de a se conforma cerințelor estetice ale regimului comunist, încercând să ilustreze tipul „omului nou” comunist în maniera sa proprie, care nu a fost însă agreată de criticii de artă ai regimului.

Pictorul Avram Mentzel a studiat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, cu profesorii Catul Bogdan și Aurel Ciupe, fiind activ la Alba Iulia și Sibiu între 1955 și 1986, când a emigrat în Israel. Lucrarea sa ilustrează tipul „omului nou” ideal al comunismului, reprezentant al clasei muncitoare, educat și entuziast, sprijinitor al societății comuniste.

Lucrarea pictorului Ion Pacea este un exemplu de „fals conformism” prin care artiștii au reușit să se adapteze noilor cerințe ale regimului comunist, fără a adera integral la estetica „realismului socialist”. Portretul înfățișează o țărancă în costum popular; doar simbolismul fundalului, parțial roșu, trimite la calitatea sa de agitatoare indicată de titlu. Agitatorii reprezentau piloni centrali ai propagandei de partid, fiind responsabili cu mobilizarea maselor, implementarea ideologiei și influențarea directă a populației. Rolul lor a fost esențial în perioada de instaurare și consolidare a regimului totalitar. Spre deosebire de propaganda oficială, agitația se adresa direct microcomunităților, precum fabrici, cartiere, sate.

Pictura ilustrează noul rol atribuit femeilor în societate, prin integrarea lor în producție, conform liniei trasate de Partid la Conferința Națională a Femeilor din 1958. Discursul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, susținut cu acest prilej, a evidențiat binefacerile aduse de mișcarea comunistă în viața tuturor femeilor din România și a subliniat contribuția acestora la realizarea obiectivelor economice. Totodată, conferința a reafirmat datoria femeilor de a fi mame, alături de rolul lor în producție. Cele trei brigadiere sunt redate în prim plan, într-o manieră monumentală, pe fundalul unui șantier, ca muncitoare dedicate construcției socialismului, fiind în același timp evidențiată feminitatea lor.

Xilogravura înfățișează trei pionieri participanți la o manifestație organizată cu prilejul zilei de 1 Mai, sărbătoare a luptei pentru drepturile muncitorilor, transformată de regimul comunist într-un instrument de propagandă. Organizația pionierilor a constituit o componentă esențială a ingineriei sociale comuniste, menită să modeleze „omul nou”: un cetățean loial, devotat Partidului și lipsit de gândire critică. Școala și organizația de pionieri erau principalele instituții care formay copiii după principiile ideologiei de partid. „Organizaţia pionierilor educă şcolarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei şi devotamentului nemărginit faţă de poporul nostru, faţă de Republica Socialistă România, faţă de Partidul Comunist Român.” (Statutul unităților și detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România, 1967)