Expoziția reflectă modul în care artele plastice au fost folosite de regimul comunist pentru a reinterpreta istoria, astfel încât să corespundă discursului propagandistic despre istoria Partidului, printr-o selecție de lucrări din colecția Muzeului de Artă Brașov. Partidul Comunist Român (PCR) a fost, în perioada interbelică, un partid cu puțini membri (1000–2000) și o structură națională predominant minoritară, fiind, ca urmare a subordonării sale față de interesele Moscovei, scos în afara legii (1924). Ca atare, a avut o prezență redusă în viața politică. În aceste condiții, după ascensiunea sa la putere cu sprijinul URSS (1944–1947), propaganda PCR a căutat să inventeze o istorie eroizată a partidului, prin rescrierea istoriei. Artelor plastice le-a revenit un rol important în acest proces de falsificare a istoriei, fiind urmat îndemnul lui Vladimir Maiakovski: „Arta nu este o oglindă care să reflecte lumea, ci un ciocan cu care să i se dea formă”. Artiștii au răspuns acestei cerințe realizând opere care glorificau „lupta revoluționară” a partidului, precum „Grivița 1933” (1951–1952) de Gabriel Miklossy, devenită o autentică operă etalon, popularizată prin emisiuni filatelice și considerată „…una din primele izbânzi mari ale picturii româneşti pe drumul realismului socialist” (Radu Bogdan).

a