1921-1999Ștefan Șerbănescu

S-a născut la Tufești, județul Brăila. A absolvit Academia de Arte Frumoase din București, unde a studiat cu profesorul Camil Ressu (1946). A debutat în 1946 la Salonul Oficial.

În perioada 1948–1949 a făcut parte dintr-un grup boem („șleahta”) la Constanța, alături de istoricul de artă Teodor Ionescu, balerinul Stere Popescu, poeții Dimitrie Stelaru și Constantin Tonegaru, scriitorul Pavel Chihaia și sculptorul Dumitru (Dimitrios) Demu.

A fost lector și conferențiar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A participat la expozițiile de stat organizate la București.

Creația sa a fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Academiei Române (1953), Premiul pentru pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1962) și Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a V-a (1968). A organizat mai multe expoziții personale la Brăila și București.

Pictura sa a evoluat, de la o etapă realist-socialistă sau impresionistă în anii ’50, spre o pictură stilizată, inspirată de motive ale artei populare.