A studiat la Școala Regală pentru Profesori de Desen din Budapesta cu Székely Bertalan și Révész Imre. După absolvire a devenit profesor de desen la Școala Evanghelică de Fete din Brașov (1908–1948), predând desen și ca suplinitor la Gimnaziul Evanghelic „Honterus” și la Școala Comercială de Băieți. A făcut parte din comitetul de conducere al secțiunii Brașov a Asociației „Sebastian Hann”.
În 1907 și 1913 a expus în cadrul Salonului Național de la Budapesta. În 1910 a participat la expoziția organizată cu prilejul „Vereinstage” la Sighișoara. În decembrie 1918 a deschis la Brașov prima expoziție personală a unui artist organizată după război.
În perioada interbelică a publicat articole de popularizare a artei în cotidianul brașovean Kronstädter Zeitung și a susținut conferințe despre Rembrandt, arta germană și pictorul Fidus. În 1932 a înființat o școală de desen și pictură, care funcționa în atelierul său. În 1936 a deschis o expoziție personală la București. A lucrat în colonia de pictură de la Baia Mare și la Balcic.
După 1945 și-a continuat activitatea în cadrul centrului artistic Brașov până în 1970, participând la expozițiile județene organizate de Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Brașov. A expus în expozițiile de stat de la București din 1954 și 1956.
În primii ani de creație a pictat într-o manieră realistă. În perioada interbelică s-a orientat spre postimpresionism, iar unele lucrări probau receptarea unor elemente expresioniste. Și-a conturat o manieră picturală caracterizată prin dispunerea ritmică a formelor și culorilor, simplificare formală, colorit decorativ și structurare riguroasă a compoziției.
Repertoriul tematic al creației sale cuprinde peisaje și scene surprinse la Brașov și în satele din Țara Bârsei, multe realizate în acuarelă. După 1930 a abordat tematica specifică „noului clasicism”, pictând lucrări monumentale cu subiecte mitologice și biblice.
După 1948 a abordat temele agreate de regimul comunist, păstrând însă același stil ca în perioada interbelică.
