S-a născut în familia sculptorului brașovean Friedrich Hermann (1841–1908), originar din Sighișoara, și a început studiile de desen și pictură în atelierul tatălui său din Șcheii Brașovului. După absolvirea gimnaziului evanghelic din Brașov, a studiat la Școala Națională Regală Maghiară de Desen din Budapesta (1903–1907).
După absolvire, a fost profesor de desen la gimnaziul evanghelic din Mediaș (1907–1918) și la gimnaziul evanghelic „Brukenthal” din Sibiu (1918–1949). A debutat expozițional la Mediaș în 1907. În anii 1911–1912 a realizat pictura murală pentru sala festivă a noii clădiri a gimnaziului evanghelic din Mediaș.
În 1911 a achiziționat din Austria o presă de gravură, cu ajutorul căreia a imprimat, de-a lungul carierei, 260 de gravuri în aproximativ 14.000 de exemplare. În 1914 a întreprins o călătorie de studii în Dalmația, Grecia și Istanbul. Între 1915 și 1918 a servit ca voluntar în armata austro-ungară, cu gradul de locotenent, pe fronturile din Istria și Volinia.
După război, a participat activ la viața artistică. A deschis o expoziție în 1920 la București, iar în 1935 și 1937 a expus la Salonul Oficial. Între 1948 și 1966 a fost președinte al Uniunii Artiștilor Plastici Sibiu.
În primii ani de creație a asimilat influența simbolismului, a Artei 1900 și a postimpresionismului. Începând cu anii ’20, a inițiat ampla serie de peisaje și scene din Transilvania și peisaje montane, tematică devenită definitorie pentru creația sa.
Și-a conturat un stil realist-naturalist, caracterizat prin fidelitate față de datele realității și minuțiozitate în surprinderea detaliilor, stil de care a rămas atașat în gravură pe tot parcursul carierei. Pictura sa se înscrie în aceeași sferă tematică, dar apelează la o execuție de factură impresionistă, evidențiată prin tușe scurte, pastoase, aplicate spontan cu cuțitul de paletă pe pânză.
Hans Hermann menține însă integritatea formelor, imprimând întotdeauna imaginii o structură de esență realistă.
