1916-2010Frederich von Bomches

S-a născut într-o veche familie patriciană din Brașov, înnobilată în 1872. Între anii 1926–1934 a urmat cursurile școlii medii, după care a fost ucenic în atelierul de armurărie al tatălui său. În perioada 1936–1938 a studiat desenul cu Fritz Kimm. În 1938 a expus în cadrul expoziției secțiunii Brașov a Breslei Artiștilor Germani din România Mare.

Între 1938 și 1940 a studiat pictura cu Hans Eder, iar între 1939 și 1941 cu Hans Mattis-Teutsch. În 1941 a fost mobilizat, servind ca sergent pe frontul de est, unde a desenat și a realizat numeroase fotografii. În 1943 a organizat prima sa expoziție personală la Brașov și a activat ca membru al Camerei de Cultură a Grupului Etnic German din România.

În perioada 1945–1950 a fost deportat în lagărul de la Krivoi Rog din Uniunea Sovietică, perioadă în care a continuat să lucreze, realizând un ciclu de lucrări grafice inspirate de această experiență. Din 1950 și-a desfășurat activitatea în cadrul centrului artistic Brașov, devenind membru al Uniunii Artiștilor Plastici și făcând parte, timp de două decenii, din conducerea filialei Brașov.

În 1950 a obținut Premiul de Stat pentru desen și caricatură, iar în 1968 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a IV-a. Între 1957 și 1974 a organizat nouă expoziții personale la Brașov și București. A participat la 80 de expoziții de grup în România și la 12 expoziții de grup în Republica Federală Germania, Franța, Belgia, Austria, Polonia, Bulgaria și Uniunea Sovietică.

În 1978 a emigrat în Republica Federală Germania, unde s-a stabilit definitiv și a obținut cetățenia. Activitatea sa a fost recompensată cu mai multe distincții: Crucea de Merit a Republicii Federale Germania (1982), Premiul pentru Cultură al Fundației Sașilor Transilvăneni (1989) și medalia de aur „Schwarzenberger Hochzeitstaler” (2002). În 2007 i s-a organizat o amplă expoziție retrospectivă la Castelul Homburg. A încetat din viață în 2010, la Wiehl, Republica Federală Germania.

Pe întreg parcursul creației sale a adoptat o manieră stilistică de factură expresionistă. În tinerețe a pictat peisaje din Carpați, cu animale sălbatice, iar în anii următori peisaje din Țara Bârsei. Tensiunea dramatică a viziunii sale picturale, culorile violente și deformările exacerbate exprimă angoasa existențială provocată de experiența războiului și de confruntarea cu mizeria condiției umane în anii petrecuți în lagăr.

A realizat numeroase portrete ale unor personalități contemporane, dar și portrete evocând figuri istorice (Johannes Honterus, Dimitrie Cantemir). S-a autoportretizat în numeroase lucrări, realizate la vârste diferite. O temă frecvent abordată în creația sa este cea a țărăncii române.

S-a afirmat în cadrul artei europene postbelice ca un grafician de excepție și un portretist de mare valoare.