Studiază la Școala de Desen cu arhitecții Stern, Gusti și M. H. Maxy între 1944–1946 și 1947–1948, apoi la Școala de Arte Plastice cu M. H. Maxy, iar între 1948–1950 urmează cursul de perfecționare cu Alexandru Ciucurencu. Debutează în anul 1947 la o expoziție a tineretului la București și concomitent la Praga. Participă la Expoziția „Flacăra” din 1948 și la saloanele de grafică.A participat la expoziții de artă românească organizate la Sofia (1953); Varșovia (1955); Belgrad și Budapesta (1959); Damasc, Praga, Bratislava, Berlin, Atena (1960); Damasc, Alexandria, Cairo, Moscova (1961); Havana (1962); Bruxelles (1964); Sofia și Praga (1966); Tel Aviv (1968); Viena și Beirut (1969); Lisabona, Moscova, Oslo, Los Angeles (1975); Perth, Australia (1976); Rotterdam, Dortmund, Caracas, Argentina, Peru (1978); Suedia și Norvegia (1979); Caracas și Phenian (1980); Costa Rica și Venezuela (1981); Venezuela și Columbia (1982); Lyngby, Danemarca (1985); Buenos Aires (1991); Tel Aviv și Beijing (1994); Viena (2006).A participat la expoziții internaționale precum: Expoziția Internațională a Artiștilor din Țările Socialiste, Moscova (1958); Riga (1959); Geneva și Ljubljana (1961); Lugano (1962); Expoziția „Intergrafik”, Berlin (1965); Berlin (1966); Tokyo (1967); Budapesta (1971).A avut expoziții personale la București în anii 1966, 1972, 1974, 1978, 1982, 1988, 1992 și 1996. Primește Premiul Fondului Plastic în 1968, iar în 1970 devine membră „Honoris Causa” a Academiei Internaționale „Tommaso Campanella”, Roma, unde obține medalia de argint.
Surse:
Radu Călin Georgescu „Eva Cerbu Siegler, una dintre ultimele stări de spirit ale avangardei românești”, Editura Intact, 2018
Adrian Buga, Alin Ciupală, Marian Constantin, Iulia Mesea, Cosmin Nasui, Cristian Vasile, Victor Sămărtinean, „Centenarul femeilor din arta românească”, vol. 1, Editura PostModernism Museum, 2017
Adrian Buga, „Eva Cerbu, Monografie”, Editura UNARTE, București, 2013
Octavian Barbosa, „Dicționarul artiștilor români contemporani”, Editura Meridiane, 1976
