1927-2016Emilia Apostolescu

A studiat la Institutul de Estetică și Filosofie din București (1947-1949) și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1953), unde i-a avut profesori pe Nicolae Dărăscu, M. H. Maxy și Alexandru Ciucurencu.

În 1954 s-a stabilit la Brașov, debutând expozițional în 1956 și activând până în 1972. A făcut parte din grupul de tineri artiști coagulat în jurul lui Hans Mattis-Teutsch la sfârșitul anilor ’50 și a participat la expoziția artiștilor brașoveni de la Wiesbaden (R.F. Germania) în 1970.

Din 1973 a locuit la București, unde a expus în 1966, 1977, 1980 și 1989. În 1974 a realizat proiectul unui basorelief pentru fațada Casei Tineretului din Brașov. Lucrări ale sale se află în muzee din România și în colecții din Germania, Franța și S.U.A.

Creația sa a evoluat de la postimpresionism, influențat inițial de Alexandru Ciucurencu, către formule constructiviste, resimțind și impactul esteticii lui Hans Mattis-Teutsch. După 1965, pictura sa a devenit tot mai conceptuală, orientată spre geometrizare, ritmuri cromatice, colaj și tehnici de imprimare, realizând compoziții abstracte și peisaje cu structură spațiodinamică. Artista s-a remarcat prin sinteza armonioasă dintre culoare, linie și formă, fiind o prezență distinctă în arta românească din a doua jumătate a secolului XX.