Studii
Studiu
Eroinele muncii. Evoluția viziunii oficiale despre femeie în societatea comunistă și avatarurile acesteia în artă
dr. Monica Enache
Articolul analizează evoluția reprezentărilor feminine din arta românească aflată sub regimul comunist, plasându-le în relație cu transformările ideologice, politice și sociale dintre 1948 și 1989. Studiul arată modul în care statutul femeii a fost redefinit simultan prin politici de emancipare declarate și prin mecanisme subtile sau directe de control, în special după introducerea legislației pronataliste. În artă, imaginea feminină a fost instrumentalizată ca vehicul propagandistic: în anii stalinismului, femeia muncitoare și activista politică devin simboluri ale noii societăți; ulterior, în perioada național-comunistă, temele dominante se reorientează către maternitate, familie, pace și mitologia rurală, configurând un ideal feminin abstract, depersonalizat și conform ideologiei oficiale. Analiza relevă, de asemenea, modul în care arta oficială negociază între realism socialist, modernism controlat și protocronism, în timp ce arta neoficială propune alternative subtile la discursul dominant. Articolul demonstrează că reprezentările feminine constituie un indicator privilegiat al raporturilor de putere din comunism: promisiunea egalității a fost dublată de exploatare, supraveghere și idealizare, iar imaginea artistică a femeii reflectă aceste tensiuni structurale.
Studiu
Patrimoniul controversat la proba timpului: Estetică, ideologie și memorie în colecțiile Muzeului de Artă Brașov (1950–1989)
Cosmin Nasui
Studiul analizează patrimoniul artistic realizat în perioada comunistă (1950–1989) din colecțiile Muzeului de Artă Brașov, investigând modul în care estetica, ideologia și memoria culturală interacționează și se reconfigurează în timp. Prin analiza surselor arhivistice, a presei comuniste și a inventarelor muzeale, sunt evidențiate mecanismele de constituire a colecțiilor muzeale, rolul artei ca instrument de propagandă și criteriile mixte, estetice și non-estetice, care au stat la baza ierarhiilor artistice ale epocii. Articolul argumentează că memoria afectivă și judecățile de valoare desprinse de contextul istoric pot distorsiona înțelegerea acestui patrimoniu controversat. Totodată, se susține necesitatea reactivării critice a lucrărilor depozitate prin cercetare istorică riguroasă și practici curatoriale contemporane, capabile să ofere interpretări pluraliste și transparente. În acest sens, patrimoniul muzeal este redefinit ca resursă activă pentru reflecție critică, educație și înțelegerea relației dintre artă și ideologie în societățile post-totalitare
Studiu
Evoluția reprezentărilor feminine în comunismul românesc
Dr. Luciana Jinga și Dan Mihai Țălnaru
Reprezentările feminine în comunismul românesc dezvăluie o contradicție structurală între discursul egalitarist și marginalizarea reală a femeilor. Deși ideologia oficială proclama egalitatea de gen și integrarea femeii în construcția socialismului, practicile regimului au oscilat între emancipare controlată și reafirmarea rolurilor tradiționale. Primele decenii au adus drepturi extinse, acces la vot, egalitate juridică, protecție a maternității, și promovarea femeii muncitoare prin reviste precum „Femeia”, care combinau retorica emancipării cu îndemnuri la devotament domestic.
După 1966, politicile pronataliste au instituit cel mai dur mecanism de control: interzicerea avortului și limitarea contracepției, transformând femeia într-un instrument demografic. Aceste măsuri, dublate de inegalități salariale, suprasolicitare domestică și stigmatizarea celor care nu se conformau normelor, au accentuat marginalizarea socială și economică. În același timp, homosexualitatea era criminalizată, iar reprezentările vizuale reduceau identitatea feminină la clișee propagandistice: muncitoare eroică, mamă exemplară, soție responsabilă. În opoziție, artiste precum Geta Brătescu și Ana Lupaș au cultivat un limbaj vizual alternativ, explorând spațiul intim și corporalitatea ca forme subtile de rezistență în afara circuitului oficial.