S-a născut la Baia Mare, fiu al minerului Iosif Vida și al Rozaliei (n. Krupiczer). A urmat școala primară la Baia Sprie și Liceul de Stat „Gheorghe Șincai” din Baia Mare (1920–1928), având ca profesori de desen pe Eugen Pascu, Gheorghe Manu și I. Liuba. În 1932 a devenit membru al Uniunii Tineretului Comunist.
În 1935 a fost încorporat în Regimentul 32 Artilerie din Satu Mare. A frecventat atelierul lui Martin Katz și Lydia Agrikola. În 1936 a devenit membru al Partidului Comunist Român și a participat la organizarea Congresului Artiștilor Plastici din Transilvania și Banat. Debutul expozițional a avut loc în 1937, la Baia Mare.
În anii 1938–1939 a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania, în Regimentul de Artilerie „Rosa Luxemburg” și în Regimentul român de artilerie, bateria „Tudor Vladimirescu”. A realizat desene și caricaturi pentru gazeta de perete a bateriei.
În 1939, după victoria forțelor franchiste, s-a refugiat în Franța, fiind internat în lagărele de la Saint-Cyprien, Gurs și Argelès-sur-Mer, perioadă în care a sculptat și a realizat acuarele și linogravuri. În 1941 a evadat și s-a întors la Baia Mare, unde a fost concentrat în detașamente de muncă forțată.
În 1942 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, secția sculptură, pe care a frecventat-o până în 1945, an în care, după eliberarea Budapestei, s-a înrolat ca voluntar în armata română.
În 1946 a expus la Cluj-Napoca. În 1947 a participat la Salonul Artiștilor Ardeleni de la Cluj-Napoca, iar în 1948 la Expoziția de Artă Plastică Regională de Stat a Transilvaniei și la prima expoziție anuală de stat de la București. În 1953 a fost distins cu Premiul de Stat.
În 1957 a fost ales deputat în Marea Adunare Națională, funcție pe care a deținut-o până în 1980. În 1959 a participat la expozițiile de artă românească de la Praga, Budapesta, Varșovia și Minsk, iar în anii următori la Leningrad, Cairo, Alexandria, Helsinki, Bratislava, Berlin și Praga (1960), precum și la Paris, Damasc, Sofia și Moscova (1961).
În 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii, iar în 1964 a primit titlul de Artist al Poporului. În 1968 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar în 1969 membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. În 1971 a primit Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1974. În 1978 a fost decorat cu Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”.
A realizat importante lucrări de sculptură monumentală, precum „Monumentul Ostașului Român” din Carei (1964), în colaborare cu arhitectul Anton Dâmboianu, și „Monumentul Martirilor Români” de la Moisei (1972).
Creația sa a urmat două direcții: telurică și mitologică. În sculptura în lemn s-a inspirat din tradiția populară.
