1902-1985Irina Lukács

A început studiul desenului cu profesorul Gustav Kollár la gimnaziul romano-catolic din Brașov (1918-1922). În 1919, vizitarea expoziției lui Hans Mattis-Teutsch de la Brașov a determinat-o să urmeze o carieră artistică, frecventând ulterior atelierele lui Mattis-Teutsch și Kollár. A urmat studii libere de pictură la Brașov, apoi a studiat la Școala Centrală de Arte Frumoase din Budapesta (1923-1928) cu Rudnay Gyula János, la Seminarul Pedagogic din Cluj-Napoca și la Școala de Arte Frumoase din București (1929-1931), clasa profesorului Camil Ressu.
A debutat expozițional în 1928 la Budapesta (Mücsarnok). Din 1931 a predat desenul în mai multe instituții de învățământ din Brașov, instruind numeroase generații și contribuind la modernizarea educației artistice locale. În 1935 a deschis prima expoziție personală la Brașov, urmată de participări la expozițiile artiștilor maghiari ardeleni (1943) și la expozițiile colective regionale și județene organizate la Brașov (1945-1980). A fost fondatoare a Sindicatului Artiștilor Plastici Brașoveni (1944) și, ulterior, a filialei Brașov a Uniunii Artiștilor Plastici (1950). A organizat expoziții personale la Brașov în 1961 și 1981, iar în 1975 a prezentat o amplă retrospectivă la Galeriile „Victoria”. În 1979 a donat Muzeului de Artă Brașov 50 de lucrări (acuarele și uleiuri).
În perioada interbelică a lucrat în acuarelă, guașă și ulei, realizând portrete, peisaje și naturi statice postimpresioniste, uneori cu accente expresioniste, influențate de Mattis-Teutsch, Hans Eder și Camil Ressu. A preferat pictura în plein-air, peisajele transilvănene și scenele urbane din Brașov și a practicat grafica (acvaforte, litografie, aquatintă), remarcându-se prin rigoare și echilibru compozițional.
După 1945 și-a păstrat orientarea postimpresionistă, dar a realizat și lucrări acordate tematicii oficiale. După 1960, creația sa a evoluat către figurativ stilizat, cu forme monumentale și geometrizate, iar în anii 1970, în ciclurile „Omagiu lui Mattis-Teutsch” și „Ciclul vieții”, a ajuns la simbolism și tendințe abstractizante, marcate de ritm, dinamism și expresivitate.