S-a născut la Dorohoi, județul Botoșani. A urmat gimnaziul din Pomârla, județul Botoșani, între anii 1907–1911. Între anii 1919–1921 a studiat la Școala de Arte Frumoase din Iași, iar între 1921–1923 la Școala de Arte Frumoase din București, cu Dimitrie Paciurea.
A debutat în 1923 cu o expoziție personală de pictură la București. După absolvire a ocupat un post de profesor de caligrafie și desen la Brad, județul Hunedoara. În 1925 a deschis o expoziție de grafică împreună cu Dimitrie Ghiață, la Ateneul Român din București. În 1926 a devenit profesor de desen la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani.
În 1927 s-a stabilit la Arad, unde a editat ziarele „Știrea” și „Duh”, iar în 1931 s-a aflat printre fondatorii societății „Ateneul Popular”. A organizat nouă expoziții personale la București (1923–1972), una la Botoșani (1927) și cinci la Arad (1929–1937).
În anii 1928–1940 a participat la Salonul Oficial de Desen și Gravură. Între anii 1938–1946 a fost membru al „Grupului Grafic”, participând la expozițiile acestuia în 1940, 1943 și 1946. A obținut premii la Salonul Oficial de Desen și Gravură în 1928, 1933 și 1938. În 1929 a obținut Premiul „Lecomte de Nouy”.
A ilustrat volumele: „Din țara moților” (1925), „Botoșanii care se duc” (1927), „Miorița” (1940), „Mitologia românească” (1944), „Târgoviște de ieri și de azi” (1976) și „Peisaje” (1983).
A participat la expozițiile de artă românească organizate la Moscova (1958), Riga (1959), Helsinki, Atena, Praga, Berlin și Bratislava (1960), Viena, Geneva, Cairo, Alexandria și Moscova (1961), Havana (1962), Sofia (1966), Tel Aviv și Torino (1969), precum și la expozițiile internaționale de la Viena (1961) și Leipzig și Berlin (1965).
